Dumnezeu..

Ai vrea sa imi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu. - Daca ai timp, i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. - Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa imi pui? - Ce te surprinde cel mai mult la oameni? - Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc sa fie din nou copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul, nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat: - Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai? -Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu nu stiu inca sa isi exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa il vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa ii ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. - Multumesc pentru timpul acordat... am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus: - Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna...